Dintr-o lipsa profunda de ocopatie, accentuata de o raceala venita de peste noapte m-am aventurat putin printre vechiurile mele posturi de pe la inceputurile blogului.
Daca stau sa ma gandesc, blogul meu este intesat de aiureli si prostii. Un singur lucru cred ca mai ma tine departe de stersul unora si de editarea altora, un vechi sfat dat de o amica legat de necesitatea pastrarii vechilor posturi pentru a-ti putea urmari evolutia de-a lungul timpului.
Are dreptate. In plus de asta, nu as dori sa incerc sa mint pe cineva, sa sterg rahaturile sa pastrez lucrurile decente, ar fi o tentativa urata de a imi ascunde persoana.

In ultimul timp nu prea am mai scris oricum, mai mult am postat filmulete si mici comentarii inutile, asa ca nici nu stiu ce fel de evolutie poate fi vizibila. Realizarea ca scrisul nu e un mod prielnic de comunicare pentru mine si incercarea de a ma limita la alte feluri de comunicare cu cei care dau peste blogul meu, probabil ca se poate considera o evolutie.

O sa continui sa postez totusi, chiar daca in principiu o sa ma rezum la filmulete si poze peste care dau si ale caror atmosfera ma incanta. Mi-as dori sa pot si sa povestesc in scris din cand in cand. E frumos sa citesti peste un timp mai lung ce ai scris mai demult, memoria din ziua aceea ti-e restaurata cu un plus de amanantue si detalii de care uitasei, e unica senzatia si te trezesti brusc cu un zambet pe buze fara sa il constientizezi.

frigul

da, cel despre care discutam cu un post mai in urma.
vine, mi-au inghetat picioarele.
usa de la balcon.
este deschisa.

edit: am racit